Ma ploua iar cu toamna pestegand

Mă plouă iar cu toamnă peste gând,
Iar tu răsari ca soarele curgând,
Îmi încălzești cu glasul tău tăcerea,
Și-mi dai iubirii noastre măngâierea.

Prin frunzele ce cad, te caut lin,
Ca pe-un răspuns ascuns și tainic chin,
Și-n fiecare strop de ploaie rece
Eu simt cum dorul tău spre mine trece.
refren
Se-aprind în suflet flăcări când zâmbești,
Și toamna-i doar un drum spre ce iubești,
Nu-i ploaie, nu-i tristețe, nici apus,
Când tu ești tot ce cerul mi-a adus.

Mă plouă iar cu toamnă peste vis,
Dar tu ești cântecul de nedescris
Ești curcubeul ce răsare-n mine
Și bucuria ce-n inimă rămâne.

Și chiar de frunza cade-n jos domol,
Cu tine viața mi-e un falnic zbor,
Și-n orice strop al toamnei ce mă prinde
Ești tu, iubirea mea ce nu se stinge.
refren
Se-aprind în suflet flăcări când zâmbești,
Și toamna-i doar un drum spre ce iubești,
Nu-i ploaie, nu-i tristețe, nici apus,
Când tu ești tot ce cerul mi-a adus.