Mă plouă iar cu toamnă peste gând, Iar tu răsari ca soarele curgând, Îmi încălzești cu glasul tău tăcerea, Și-mi dai iubirii noastre măngâierea.
Prin frunzele ce cad, te caut lin, Ca pe-un răspuns ascuns și tainic chin, Și-n fiecare strop de ploaie rece Eu simt cum dorul tău spre mine trece. refren Se-aprind în suflet flăcări când zâmbești, Și toamna-i doar un drum spre ce iubești, Nu-i ploaie, nu-i tristețe, nici apus, Când tu ești tot ce cerul mi-a adus.
Mă plouă iar cu toamnă peste vis, Dar tu ești cântecul de nedescris Ești curcubeul ce răsare-n mine Și bucuria ce-n inimă rămâne.
Și chiar de frunza cade-n jos domol, Cu tine viața mi-e un falnic zbor, Și-n orice strop al toamnei ce mă prinde Ești tu, iubirea mea ce nu se stinge. refren Se-aprind în suflet flăcări când zâmbești, Și toamna-i doar un drum spre ce iubești, Nu-i ploaie, nu-i tristețe, nici apus, Când tu ești tot ce cerul mi-a adus.