tata

[Verse 1]
Tată, Eu nu am vrut,
Să învăț cum sună golul
Când nu mai ești…
De-aș fi știut că pleci,
Ți-aș fi strâns mâinile mai tare
Și n-aș lăsa drumul să mi te ia din viața mea.

Ți-aș fi spus altfel:
Cuvintele mele crude de copil rănit
Se transformau poate în rugăciuni mici
Scrise pe respirația nopții,
Să vezi cât mă sprijineai
Fără să știi prezența ta.

[Pre-Chorus]
Eu nu mai vreau să strig…
Dorul tău mă arde ca o lumânare uitată
Într-o cameră fără ferestre.
În lipsa ta am aflat
Că dragostea tăiată la rădăcină
Nu moare — se usucă lent,
Și doare altfel.

[Chorus 1]
Și chiar dacă tac,
Inima încă te strigă, Tată…
În fiecare margine de noapte.

Cât costă liniștea pe care n-ai putut să mi-o oferi?
Poate luna asta mă uimești
Și nu-mi mai trimiți dorul pe ecran,
În cuvinte reci, pixelate,
Ci vii cu pașii tăi
Să încălzești pragul casei.

[Verse 2]
Aș da totul să pot vorbi cu tine
Fără să-mi tremure sufletul,
Să mă crezi când îți spun
Că am nevoie de tine
Mai mult decât îngăduie mândria.

Eu nu mai vreau să strig…
Dorul tău are ecou
Și îmi sparge liniștea în mii de cioburi.
Nu vreau să fiu rea,
Dar uneori cuvintele nu mai ajută nimic.
Inima, însă…
Te simte, Tată.
Și nu minte, spunând că îmi lipsești.

[Pre-Chorus 2]
Poate și tu, acolo singur fiind,
Ți-ai ascuns lacrimile în palme
Ca să nu le vadă nimeni.
Poate și tu ai tăcut
Ca să nu doară mai tare.

[Bridge]
Inima mea nu te va uita niciodată.
Dar nu te mai pot ține plângând în gând,
Căci rana nu se vindecă
Dacă o port ca pe o icoană spartă.

[Final Chorus]
Eu nu mai vreau să strig,
Să strig de dorul tău…

Am înțeles în lipsa ta
Că dragostea nu pleacă —
Doar schimbă felul în care doare.

Și chiar dacă tac,
Inima încă te simte, Tată.

Eu nu mai vreau să strig…
Dar tăcerea mea te plânge.

Îmi lipsești.