Și iar mi-e dor...

Și iar sunt tristă și iar mi-e dor
Și iar am ochii plini de lacrimi...
Printre amintiri sunt călător,
Iar sufletul mi-e plin de patimi.
Privesc spre cer și gându-mi zboară,
La oameni dragi, la ce iubesc,
Din nou și a nu știu câta oară,
Prin alte vremuri hoinăresc.
Alăturea-mi țin companie,
Oftatul ce mi-e nelipsit,
Iar lacrimile sunt o mie
Și sufletul mi-e împietrit.
Singurătatea-i lângă mine,
Căci prietene bune suntem,
Parcă și ei a plânge-i vine,
Deși din suflet nu ne vrem.
Cea care-mi luminează viața,
Atunci când e în preajma mea,
Nu poate fi decât speranța
Și ce m-aș face fără ea?
Și de n-aș fi o visătoare
Și vieții să-i mai schimb culoarea,
Cum aș trăi?...mă-ntreb eu oare,
Cum aș învinge supărarea?