Regii Vremii

Când intru pe ritm, se ridică toți ai mei,
Glasu’-mi aduce lumină peste grei.
N-am fost bogat, da’ m-am ridicat din lei,
Acum mă strigă lumea: „băi, să trăiești, băi!”

Am tras greu prin nori și prin ploi și prin ei,
C-am avut parte doar de vorbe rele-n urechea mea, hei…
Dar nu m-am stins, am luptat cu brațu’-ntreg și ochii grei,
Și-acum îmi cânt destinul, nu mă oprește nimeni, vrei?

Am căzut de multe ori, dar m-au ridicat ai mei,
Că un om cu suflet bun, frate, n-ai de unde-l iei.
Și tot ce-am strâns în viața asta vine din puterile mele,
Nu mi-a dat nimeni nimic, doar speranța mea din piele.

Când intru pe ritm, se ridică toți ai mei,
Glasu’-mi aduce lumină peste grei.
N-am fost bogat, da’ m-am ridicat din lei,
Acum mă strigă lumea: „băi, să trăiești, băi!”

Glasul meu când pleacă-n noapte, parcă duce cerul spre ei,
Fetele dansează dulce, parcă-s fluturi printre tei.
Băieții vor s-aud poveste, că și ei vor să fie zei,
Luptători ca mine, frate, nu doar umbre printre ei.

Și când ridic paharu’-n aer, simt puterea tuturor,
Că suntem aceeași lume, nu contează cine-i mare, cine-i dor.
Și cânt pentru bucurie, nu pentru laude sau lei—
Cânt că viața-mi dă motiv, să fiu o rază pentru ei.

Când intru pe ritm, se ridică toți ai mei,
Glasu’-mi aduce lumină peste grei.
N-am fost bogat, da’ m-am ridicat din lei,
Acum mă strigă lumea: „băi, să trăiești, băi!”

Și pentru toți ce-au fost cu mine, și-n lumină, și-n noroi,
Cânt melodia asta, să rămână peste noi.