Strofa 1 Stas n-are stare, n-are ce să facă, Stă la pândă, parcă-i film cu mască. Pe scaun nu-i bine, sub bancă nici atât, Pe hol visează scene cu suspans mărunt. Pre-refren Se foiește, ochii mari, Așteaptă ceva senzațional, Dar în jur e prea banal… Refren Și colegii doar își fac temele, Niciun secret, nicio schemă mare, Stas așteaptă senzaționalul, Dar realitatea e prea tare… normală. Strofa 2 Nimeni nu fuge, nimeni nu șoptește, Nicio conspirație nu se ivește. Caiete, pixuri, liniște deplină, Iar visul lui de spion se cam termină.