Școala Zamolxiană

[Verse 1]
La poalele Bucegilor,
în zori de foc și vânt,
S-a deschis o școală veche,
cu rădăcini în pământ.

În Predeal se-aude iar,
chemarea din Carpați,
Și pe uși intră lumina,
cu pași de oameni curați.

[Pre-Chorus]
Din piatră, din sânge,
din dorul străbun,
Se strânge cuvântul
în pieptul tău bun.

Și crește, și arde,
și bate mai tare,
Când glasul din munte
se-ntoarce în soare.

[Chorus]
Școala Zamolxiană,
foc viu în zori,
Școala Zamolxiană,
strigăm până-n nori.

Glasul Geto-Dacilor,
acum în noi,
Școala Zamolxiană,
ne ține eroi.

[Verse 2]
Pe bănci de lemn și vis,
cu fruntea sus, curat,
Copiii duc mai departe
ce n-am uitat.

Din legendă și ardoare
fac drum și fac temei,
Și-n fiecare nume
răsună vechi scântei.

[Pre-Chorus]
Din piatră, din sânge,
din dorul străbun,
Se strânge cuvântul
în pieptul tău bun.

Și crește, și arde,
și bate mai tare,
Când glasul din munte
se-ntoarce în soare.

[Chorus]
Școala Zamolxiană,
foc viu în zori,
Școala Zamolxiană,
strigăm până-n nori.

Glasul Geto-Dacilor,
acum în noi,
Școala Zamolxiană,
ne ține eroi.

[Bridge]
Și dacă vin ierni grele,
noi nu ne plecăm,
Purtăm în noi izvoare
și nu ne uităm.

Din Bucegi până departe,
cu pasul hotărât,
Se scrie o poveste
de neam și de pământ.

[Final Chorus]
Școala Zamolxiană,
foc viu în zori,
Școala Zamolxiană,
strigăm până-n nori.

Glasul Geto-Dacilor,
acum în noi,
Școala Zamolxiană,
ne ține eroi.