Dani si Matei

De la paisprezece ani, viața mi-am legat de tine,
La cinema a început, cu rele și cu bune.
Tu șaptesprezece ani, eu copilă și cuminte,
Am trecut prin multe, Dani, dar mergem înainte!
Chiar de te purtai urât, eu nu m-am descurajat,
Am crezut în noi doi, Dani, și nu te-am abandonat!
Prețuiește întotdeauna femeia de lângă tine,
Că a stat cu tine, Dani, și la rău și la mai bine!
Prețuiește întotdeauna femeia de lângă tine,
Ea e mama lui Matei și norocul tău pe lume!
Nouă ani de zile, viață, lângă tine am stat,
Și la rău și la mai bine, eu nu te-am lăsat!
Avem puiuțul nostru, pe Matei, micul rege,
Suntem cei mai fericiți, nimeni nu ne mai înțelege!
Înainte de băiat, parcă totul era floare,
Picnicuri și mii de șoapte, soarele era mai soare.
Azi nu ne mai spunem des „te iubesc” ca la început,
Dar avem șase ani de când prin Matei am crescut!
Dani, ești tăticul lui, ești tot ce am pe lume,
Fericirea de părinți e cel mai frumos nume!
Prețuiește întotdeauna femeia de lângă tine,
Că a stat cu tine, Dani, și la rău și la mai bine!
Prețuiește întotdeauna femeia de lângă tine,
Ea e mama lui Matei și norocul tău pe lume!
Nouă ani de zile, viață, lângă tine am stat,
Și la rău și la mai bine, eu nu te-am lăsat!
Avem puiuțul nostru, pe Matei, micul rege,
Suntem cei mai fericiți, nimeni nu ne mai înțelege!
Prețuiește-mă, Dani... că sunt viața ta.
Pentru Matei și pentru noi!