of of inima

ofofofo, uououou, offfff.... offff... ofofofff.... huuuuu.... ououou)



Vântul bate-n ramuri goale,
Lumea trece, nu se oprește...
Nimeni nu știe durerea mea,
Nici măcar cei care zic "frate".
N-am să uit că mă caută lumea străină,
Mai mult decât o făceau frații mei...
Doar sora mea m-a căutat,
Dar restul fraților nu-i interesa soarta mea...

(of, of, durere grea...)


E o poveste tristă, un blues din suflet,
Sângele e același, dar dragostea nu-i...
Am rămas singur pe drumul meu,
Cu inima ruptă și ochii în lacrimi.
Doctorul a spus: "E cancer, nu mai ai timp,"
Lacrimile îmi spălau fața, dar nimeni nu le vede.
Telefonul tăcut, niciun sunet, niciun secret,
Nici frații nu-mi țin mâna rece.

(ouf, of, de ce m-ai părăsit...)


La spital, pe holuri întunecate...
Plângeam, strigam, dar nimeni nu mă auzea.
Doamne, de ce m-ai lăsat singură?
În întuneric, fără nicio scăpare... Lumea zice că familia-i totul,
Dar eu am văzut doar răceala din ei...
Străinii mi-au întins o mână,
Iar frații mei m-au lăsat în bezna ei.

Dar când am crezut că nu mai pot,
Ai trimis lumina Ta să mă salveze.
Zilele treceau ca niște umbre,
Durerile creșteau, nu mai puteam respira.

Într-o seară, când am strigat,
Ai auzit și mi-ai dat viață nouă.
Acum râd, acum plâng,
Căci știu că Tu ești cu mine.

Ceilalți au uitat, dar Tu ai rămas,
Singurul care m-a ținut în viață.
Vântul bate, dar acum sunt liberă,
Cancerul a plecat, dar durerea rămâne...


Lumea tot trece, dar eu rămân,
Cu speranța că nu mai sunt singură. Acum cânt cu glasul frânt,
Povestesc durerea ce o port în piept...
Dar Dumnezeu știe adevărul,
Și El mi-a văzut tot chinul neîntrerupt.