[Verse 1] Drumul e lung Ceața ne-nghite pe dealuri Sufletul cere lumina Nu valuri Amintiri curg Ca vinul încins în cană Viața e aspră Viața e iarăși rană
Eu caut steaua Ce m-a condus odată-acasă Dar noaptea-i rece Și liniștea mă apasă
[Chorus] Steaua care mă întoarce Spune-mi Unde te-ai ascuns? Mi s-au frânt atâtea doruri În pașii ăștia răspuns Dacă mă aștepți la poartă Să nu stingi focul din pridvor Steaua care mă întoarce Ține-mi locul în al tău dor
[Verse 2] Case pierdute În fum de iarnă târzie Ochii mamei Îmi ard în altă câmpie Tata mă strigă Din fotografii îngălbenite Număr greșelile Ca pe mărgelele risipite
Îmi tremură inima La fiecare cot de drum Poate după dealul ăsta Nu mai rămâne nimic din fum
[Chorus] Steaua care mă întoarce Spune-mi Unde te-ai ascuns? Mi s-au frânt atâtea doruri În pașii ăștia răspuns Dacă mă aștepți la poartă Să nu stingi focul din pridvor Steaua care mă întoarce Ține-mi locul în al tău dor
[Bridge] Dacă nu ajung Să-mi ierți întârzierea Am purtat pe umeri Singur toată ninsoarea Dar cât îmi bate sângele În piept Ca o strună grea Mă ridic din genunchi Și merg iar către casa mea (hei)
[Chorus] Steaua care mă întoarce Spune-mi Unde te-ai ascuns? Mi s-au frânt atâtea doruri În pașii ăștia răspuns Dacă mă aștepți la poartă Să nu stingi focul din pridvor Steaua care mă întoarce Ține-mi locul în al tău dor
Style de musique
Raw folk ballad with male vocals, close-mic’d and intimate. Fingerpicked acoustic guitar in a minor key, soft bowed strings swelling in refrains. Verses stay sparse and confessional; chorus widens with subtle vocal doubles and warm harmonies. Gentle percussion enters on the last chorus, heartbeat-like pulse that lifts the ending while keeping it haunting and human.