Text
[Verse 1]
Ce făcea Daniela-n nouăzeci și unu?
Ținea ascuns un zâmbet, nu știa niciunu’.
Anii au trecut, dar pasul ei rămâne,
Când apare printre oameni, toate privirile-s la ea.
[Chorus]
Acuma-i numărul unu, Daniela știe bine,
Când își schimbă parfumul, se întorc toți după ea.
Voi abia descoperiți săpunul, ea-i cu-un pas înainte,
Șmecheria ei se vede, n-o ascunde nimenea.
[Verse 2]
Se vede cu ochiul liber, nu-i nevoie de povești,
România-i prea mică să-i cuprindă pașii ei.
Cu vorba ei isteață și privirea hotărâtă,
Daniela-și face locul, trece mândră, liniștită.
[Chorus]
Acuma-i numărul unu, Daniela știe bine,
Când își schimbă parfumul, se întorc toți după ea.
Voi abia descoperiți săpunul, ea-i cu-un pas înainte,
Șmecheria ei se vede, n-o ascunde nimenea.
[Outro]
Daniela, numărul unu,
Șmecheria ta se vede de departe.
Musikstyle
Manea lentă românească, groove rar și legănat, acordeon melancolic în răspunsuri scurte, clape orientale discrete, bas rotund și percuție ușoară; voce masculină expresivă, ornamentată, cu dicție clară și ad-liburi reținute. Aranjament intim în strofe, refren mai amplu și ușor de reținut, mix cald și curat.