petre vechi

În Bugeac, la Căuşeni,
Dorm strămoşii moldoveni,
Numai pietre de mormânt
Mai păstrează-al lor cuvânt.
Şi cum iei înspre Zaim
Vezi în deal un ţintirim,
Ţintirimul jidovesc –
Doi copaci îl străjuiesc.
Mai încolo — un pârău
Prin pietriş coboară greu.
Săpături destul de-adânci
Par a se vedea prin stânci.
Cine ştie ce-adăpost?
Chişinăul cic-a fost…
Botna seacă dă în şes
Şi se pierde-n stuhul des,
Şi nu-i spune nimănui
Ce-a mai fost pe-aici şi nu-i.
Ştim ceva de la strămoşi,
Despre hoţii sângeroşi,
Despre turci, despre tătari,
Despre hanii lor cei mari.
Ştim că Botna a fost altă,
Căuşani — o curte-naltă,
Şi domnea aici un han,
Stăpânind pe moldovean.
Uneori mai dă să-nşire
Câte-un baci la povestire…
Spune vrute şi nevrute
Despre pietrele tăcute.
Ştim ceva, da-i greu de tot
Să te-alegi de-ici c-un rod;
Numai piatra de mormânt
Vrednică-i de crezământ…


Căuşenii-s loc bătrân,
Târg tătar, lăcaş creştin,
Cine ştie ce oşteni
Au mai fost la Căuşeni.
Marmori frânte se găsesc
Şi cu scris latin, grecesc.
Mai desfunzi pe-aicea muchii
Scrise şi cu alte buchii…
Cât priveşti, tot pietre vechi
Stau de strajă, la priveghi…
Pietre mute, grăitoare
Şi în umbră şi la soare…
Drumuri şi cişmeli turceşti
Printre vii mai întâlneşti.